Povestea unei descoperiri inedite: Caii preistorici de lângă Arena Sepsi, din situl de la Arcuș-Hosszu, Sfântu Gheorghe, județul Covasna

În intervalul 2019-2020, la marginea nordică a oraÈ™ului Sfântu Gheorghe din judeÈ›ul Covasna, au fost întreprinse săpături de salvare de mare amploare în situl de la ArcuÈ™-Hosszu, unde s-au descoperit scheletele a opt cai, în contextul unor depuneri rituale. Caii au fost prevăzuÈ›i cu harnaÈ™ament specific secolelor XIX-XVI î. Hr. Majoritatea vestigiilor descoperite (în proporÈ›ie de peste 90%) aparÈ›in perioadei de sfârÈ™it a epocii bronzului, aÈ™a numitei culturi Gáva, care poate fi datată între c. 1200 È™i 800 î. Chr. Complexele din perioada respectivă sunt gropi de diferite dimensiuni, folosite cu diferite scopuri. Un alt orizont de folosire a zonei a fost pe parcursul epocii bronzului mijlociu, respectiv prima parte a bronzului târziu, între c. 1800 È™i 1300 î. Chr.. Acestei perioade îi corespund diferite tipuri de înmormântări umane È™i de cai. Această scurtă prezentare discută complexele cu mormintele de cai. La începutul campaniei din 2019 încă nu eram conÈ™tienÈ›i de vestigiile ce urmau să fie scoase la lumina zilei. Cum e cazul oricărei săpături de mare amploare am început cu decopertarea segmentului care trebuia descărcat de sarcina arheologică. Într-o primă fază, după decopertarea cu excavatorul s-au observat câteva fragmente de oase mai mari. La dezvelirea complexului s-a constatat că este vorba de o înmormântare dublă de cabaline. Scheletele de cai depuse într-un mormânt nu erau întâlnite până la momentul respectiv în zona vestică a CarpaÈ›ilor È™i până în Câmpia Panonică, nici măcar pe teritoriile la est de CarpaÈ›i. Era o descoperire senzaÈ›ională! Și atunci a urmat surpriza! La gura caiilor s-au descoperit psalii confecÈ›ionate din corn de cerb. Astfel de piese sunt cunoscute È™i pe teritoriul țării noastre, dar contextul de la Sfântu Gheorghe era unic: piesa a fost găsită în poziÈ›ia funcÈ›ională. Acest aspect sugerează că aceÈ™ti cai erau depuÈ™i cu piesele de harnaÈ™ament pe ei, probabil având È™i alte piese de decor confecÈ›ionate din materiale perisabile, acestea pierzându-se pentru totdeauna. În urma campaniei din 2020 alte trei morminte de cai au fost dezvelite, fiecare având È™i câte două sau patru psalii. Într-unul dintre complexe s-a descoperit o psalie de formă neobiÈ™nuită pentru această parte a Europei. Și anume o piesă discoidală, prevăzută cu un vârf. Acest tip de obiect este cel mai des întâlnit în zona Uralilor, în cadrul culturii Alakul. Ce ne povestesc aceste descoperiri ieÈ™ite din comun? În primul rând, răspândirea complexelor de acest fel ne arată că nu este vorba despre un fenomen izolat. Între c. 2100/2000 È™i 1400/1300 î. Chr. din Kazahstan până la CarpaÈ›i È™i Pelopones regăsim astfel de morminte. Oasele de animale ne furnizează date despre perioada de timp în care aceste înmormântări au fost făcute. Astfel pe baza datărilor radiocarbon se poata afirma faptul că depunerile de cabaline s-a practicat o perioadă destul de largă de timp, între c. 1750 È™i 1500 î. Chr. Analogii pentru astfel de complexe găsim mai ales în cadrul stepelor eurasiatice, adică în ecoregiunea vastă de stepă a Eurasiei, cu ierburi mici de la est de MunÈ›ii Urali (Câmpia Siberiei de Vest) È™i la vest de aceÈ™tia (Câmpia Europei de Est), în mormintele princiare, unde pe lângă cai s-au descoperit È™i fragmentele unor care, probabil de luptă. Acest fapt sugerează că întreÈ›inerea, dresarea È™i folosirea animalelor era privilegiul elitelor, adică a unor persoane care aveau resursele necesare pentru astfel de activități prestigioase. Chiar dacă la Sfântu Gheorghe nu s-au găsit fragmente de care, se poate considera că aceÈ™ti cai erau proprietatea unor persoane înstărite. Dar erau ei localnici sau veneau de pe meleaguri mai îndepărtate? Deocamdată nu avem informaÈ›ii concludente pentru a răspunde la această întrebare. TotuÈ™i, elementele străine mediului local ne îndeamnă să facem presupunerea conform căreia ar putea fi vorba despre un grup mic de oameni, venit probabil din zona nordului Mării Negre, care au înmormântat caii pe malul Râului Olt. Dacă au murit È™i ei acolo este greu de precizat. Acele morminte umane descoperite în preajma mormintelor de cai par să fie de dată mai recentă, dar elementele ce È›in de obiectele funerare au caracteristici È™i din mediul răsăritean. Decesul acestor fiinÈ›e poate să fie rezultatul unor conflicte cu comunitățile locale, deocamdată victorioase. Acestea însă nu o să mai facă față valului de migraÈ›ii care o să vină dinspre est peste 1-2 secole. SuprafaÈ›a săpată, de aproape 10 hectare, a furnizat un material arheologic foarte bogat, de proporÈ›ii incomparabile până la momentul de față pe plan local, dar aproape tot atât de semnificativ È™i pe plan naÈ›ional È™i chiar internaÈ›ional. Materialul descoperit se află acum în patrimoniul MNCR - Muzeul NaÅ£ional al CarpaÅ£ilor Răsăriteni. În luna august 2024, oasele au fost cercetate de o echipă mixtă, din care au făcut parte specialiÈ™ti din cadrul muzeului nostru È™i o echipă de studenÈ›i din Germania, coordonată de Martin Riesenberg, cercetător la Freie Universität din Berlin. FinanÈ›atorul săpăturilor a fost FundaÈ›ia Sapientia, proprietara terenului, executantul fiind firma Total Business Land. Material realizat de: Puskás József, arheolog . Reconstituire istorică grafică realizată de: dr.Florentina MărcuÈ›i, arheolog È™i desenator.

MNCR - Muzeul NaÅ£ional al CarpaÅ£ilor Răsăriteni Sf. Gheorghe, str. Gábor Áron, Nr.16 Tel: 0267314139 www.mncr.ro/ MNCR - Muzeul NaÅ£ional al CarpaÅ£ilor Răsăriteni secretariat@mncr.ro

Lista figurilor

Fig. 1. Localizarea depunerilor cabaline în cadrul sitului Sfântu Gheorghe-ArcuÅŸ–Hosszú.

Fig. 2. Aspect în timpul dezvelirii unui complex cu depunerea de cabaline.

Fig. 3. Tipuri de psalii descoperite lângă scheletele de cai.

Fig. 4. Reconstituirea poziției funcționale a psaliilor (desene Florentina Mărcuți).

Fig. 5. Reconstituirea depunerilor cabaline (desene Florentina Mărcuți).

Fig. 6. Răspândirea mormintelor de cai în estul Europei (harta după Makarowicz et alii 2023, 28, Fig. 11).